Atunci când un copil se naşte, este primit cu braţele deschise de către familia sa. Este ingrijit, crescut si protejat, necunoscând răul ce domină în afara casei lui.
Însă nu
toţi sunt norocoşi...Cei mai mulţi copilaşi sunt abandonaţi din cauza
neajunsurilor de acasă, viaţa lor terminându-se rapid. Nu şi în cazul lui
Andrei. De mic fusese abandonat, însă speranţa lui de a găsi o familie nu
murise. Era un baieţel cârlionţat, scund si slab, putând să citeşti tristeţea
in micii lui ochi albaştrii şi adânci ca marea înspumată. Micuţul era imbrăcat
într-o pereche de pantaloni și o bluziţa zdrenţuită. În fiecare zi umbla
desculţ prin întreg oraşul, căutând o speranţă, o şansă care să-i schimbe
viaţa. Însă toţi oamenii treceau pe lângă el, împrăştiind energie negativă.
Se
apropia Crăciunul, zilele fiind din ce în ce mai reci şi crunte cu Andrei. Crivăţul
îi suflă cu putere în faţă, înroşindu-i obrăjorii. Din văzduh cădeau mici
cristale de gheaţă, dansând ca nişte balerine graţioase căzând pe trotuarul
acoperit de o plapumă albă de zăpadă şi pe umerii mici ai băieţelului. Era
seara Ajunului Crăciunului. El se plimba pe una din străzile liniştite,
acoperite de neaua pufoasă, privind casele ce păreau nişte fantasme albe,
acoperite în totalitate de omăt. Privea trist spre ele. Îşi dorea şi el o
locuinţă ca acelea. Mutându-şi privirea spre fereastra unei case, acesta a
văzut un brad înalt ca un uriaş, imbrăcat cu multe globuleţe si betele
colorate, sub el stând o grămadă de cadouri împachetate în hârtii colorate şi
panglici roşii. Lângă acel brad, într-un fotoliu crem de piele, stătea un
băieţel în braţele mamei sale, râzând fericit, ascultând fascinat povestioarele
de Crăciun ce datau încă din timpul străbunicilor. Privind acest moment emoţionant,
Andrei a început să plângă, fugind într-un loc mai îndepărtat, rezemându-se de
unul din pereţii unui bloc. Lacrimile îi
deschideau rana sufletului, adâncind-o din ce în ce mai mult. Tot ce îşi dorea
el era să aibă o familie care să-l iubească şi să-l răsfeţe, să-i spună poveşti
de adormit înainte de culcare, să-l certe dacă greşeşte şi să-i arate ce e bine
şi ce e rău. A privit în sus spre cerul înstelat, amintindu-şi o povestioară pe
care i-o spusese o fetiţa care îi împărtăşea aceeaşi soartă. Se spunea că în
fiecare an de Crăciun, un Moşuleţ le aducea noaptea copiilor cuminţi cadoul
dorit, după care pleca înainte ca dimineaţa să apară. Micuţul Andrei şi-a încrucişat
degetele, şi privind spre cer cu lacrimi în ochi, şi-a zis:
,, Dragă Moşule, am auzit
despre tine multe lucruri bune. Tu împarţi bucurie de Crăciun în casele
oamenilor şi le aduci cadouri copiilor cuminţi. Am şi eu o mică dorinţă: vreau o
familie care să aibă grijă de mine. Vreau o casă în care să locuiesc fericit lângă
mama, tatăl şi surioara pe care mi-am dorit-o întotdeauna. Vreau să fiu
fericit!”
Şi
spunând acestea, a închis ochii şi a început să aştepte. Şi-a aşteptat în
linişte mult timp, până când nu şi-a mai simţit corpul.
Întâmplarea
face ca o doamnă să treacă pe acolo în drum spre casa ei. Văzându-l pe micuţ,
inima acesteia s-a înduioşat pe loc, simţind un sentiment de protecţie asupra
copilaşului ce dormea pe zăpadă. ,,Bietul de el!” şi-a spus aceasta în gând.
I-a atins uşor mâna, retrăgând-o imediat. Pielea îi era rece ca gheaţa. Fără să
aibă vreo îndoială, doamna i-a ridicat trupul micuţ şi firav al lui Andrei,
plecând cu el spre casa sa. A străbătut în mare grabă drumul spre locuinţa ei,
intrând cu repeziciune în camera fetiţei sale, Ana. Imediat l-a aşezat în
pătuţul mic, dar comod, înfofolindu-l cu o plapumă pufoasă şi călduroasă.
-Odihneşte-te,
micuţule! Voi fi aici când te vei trezi.
Auzind
zgomote, Ana s-a trezit imediat,
întrebând-o pe mama sa:
-Mamă,
a venit Moşul?
-Da, draga mea. Ţi-a adus cadoul
dorit!Un frăţior!
-Ce frumos e, mami!
-Știu, știu! Acum, culcă-te la
loc!
După
ceva timp, ochişorii lui Andrei s-au deschis, uitându-se cu atenţie la îngerul
ce o veghea.
-Nu-ţi fie frică, micuţule!
Acum eşti în siguranţă!
-Mi s-a îndeplinit dorinţa! a
spus băieţelul plin de fericire.Mi-am dorit o familie şi am primit-o.
În sufleţelul micuţului
băieţel, sentimentul de singurătate a fost îndepărtat, făcându-şi loc o imensă
bucurie. Andrei avea o familie, avea o casă, avea tot ce şi-a dorit. Era
fericit!
Pentru
el, Miracolul de Crăciun s-a îndeplinit!
