sâmbătă, 14 decembrie 2013
DIPLOMA!!!
Etichete:
BIOLOGIE,
clipa de Chitimia Adriana Alexandra,
PRO-SCOALA
marți, 3 decembrie 2013
POVESTE DE CRACIUN
Atunci când un copil se naşte, este primit cu braţele deschise de către familia sa. Este ingrijit, crescut si protejat, necunoscând răul ce domină în afara casei lui.
Însă nu
toţi sunt norocoşi...Cei mai mulţi copilaşi sunt abandonaţi din cauza
neajunsurilor de acasă, viaţa lor terminându-se rapid. Nu şi în cazul lui
Andrei. De mic fusese abandonat, însă speranţa lui de a găsi o familie nu
murise. Era un baieţel cârlionţat, scund si slab, putând să citeşti tristeţea
in micii lui ochi albaştrii şi adânci ca marea înspumată. Micuţul era imbrăcat
într-o pereche de pantaloni și o bluziţa zdrenţuită. În fiecare zi umbla
desculţ prin întreg oraşul, căutând o speranţă, o şansă care să-i schimbe
viaţa. Însă toţi oamenii treceau pe lângă el, împrăştiind energie negativă.
Se
apropia Crăciunul, zilele fiind din ce în ce mai reci şi crunte cu Andrei. Crivăţul
îi suflă cu putere în faţă, înroşindu-i obrăjorii. Din văzduh cădeau mici
cristale de gheaţă, dansând ca nişte balerine graţioase căzând pe trotuarul
acoperit de o plapumă albă de zăpadă şi pe umerii mici ai băieţelului. Era
seara Ajunului Crăciunului. El se plimba pe una din străzile liniştite,
acoperite de neaua pufoasă, privind casele ce păreau nişte fantasme albe,
acoperite în totalitate de omăt. Privea trist spre ele. Îşi dorea şi el o
locuinţă ca acelea. Mutându-şi privirea spre fereastra unei case, acesta a
văzut un brad înalt ca un uriaş, imbrăcat cu multe globuleţe si betele
colorate, sub el stând o grămadă de cadouri împachetate în hârtii colorate şi
panglici roşii. Lângă acel brad, într-un fotoliu crem de piele, stătea un
băieţel în braţele mamei sale, râzând fericit, ascultând fascinat povestioarele
de Crăciun ce datau încă din timpul străbunicilor. Privind acest moment emoţionant,
Andrei a început să plângă, fugind într-un loc mai îndepărtat, rezemându-se de
unul din pereţii unui bloc. Lacrimile îi
deschideau rana sufletului, adâncind-o din ce în ce mai mult. Tot ce îşi dorea
el era să aibă o familie care să-l iubească şi să-l răsfeţe, să-i spună poveşti
de adormit înainte de culcare, să-l certe dacă greşeşte şi să-i arate ce e bine
şi ce e rău. A privit în sus spre cerul înstelat, amintindu-şi o povestioară pe
care i-o spusese o fetiţa care îi împărtăşea aceeaşi soartă. Se spunea că în
fiecare an de Crăciun, un Moşuleţ le aducea noaptea copiilor cuminţi cadoul
dorit, după care pleca înainte ca dimineaţa să apară. Micuţul Andrei şi-a încrucişat
degetele, şi privind spre cer cu lacrimi în ochi, şi-a zis:
,, Dragă Moşule, am auzit
despre tine multe lucruri bune. Tu împarţi bucurie de Crăciun în casele
oamenilor şi le aduci cadouri copiilor cuminţi. Am şi eu o mică dorinţă: vreau o
familie care să aibă grijă de mine. Vreau o casă în care să locuiesc fericit lângă
mama, tatăl şi surioara pe care mi-am dorit-o întotdeauna. Vreau să fiu
fericit!”
Şi
spunând acestea, a închis ochii şi a început să aştepte. Şi-a aşteptat în
linişte mult timp, până când nu şi-a mai simţit corpul.
Întâmplarea
face ca o doamnă să treacă pe acolo în drum spre casa ei. Văzându-l pe micuţ,
inima acesteia s-a înduioşat pe loc, simţind un sentiment de protecţie asupra
copilaşului ce dormea pe zăpadă. ,,Bietul de el!” şi-a spus aceasta în gând.
I-a atins uşor mâna, retrăgând-o imediat. Pielea îi era rece ca gheaţa. Fără să
aibă vreo îndoială, doamna i-a ridicat trupul micuţ şi firav al lui Andrei,
plecând cu el spre casa sa. A străbătut în mare grabă drumul spre locuinţa ei,
intrând cu repeziciune în camera fetiţei sale, Ana. Imediat l-a aşezat în
pătuţul mic, dar comod, înfofolindu-l cu o plapumă pufoasă şi călduroasă.
-Odihneşte-te,
micuţule! Voi fi aici când te vei trezi.
Auzind
zgomote, Ana s-a trezit imediat,
întrebând-o pe mama sa:
-Mamă,
a venit Moşul?
-Da, draga mea. Ţi-a adus cadoul
dorit!Un frăţior!
-Ce frumos e, mami!
-Știu, știu! Acum, culcă-te la
loc!
i la loc.are îi împărtăşea acei După
ceva timp, ochişorii lui Andrei s-au deschis, uitându-se cu atenţie la îngerul
ce o veghea.
-Nu-ţi fie frică, micuţule!
Acum eşti în siguranţă!
-Mi s-a îndeplinit dorinţa! a
spus băieţelul plin de fericire.Mi-am dorit o familie şi am primit-o.
În sufleţelul micuţului
băieţel, sentimentul de singurătate a fost îndepărtat, făcându-şi loc o imensă
bucurie. Andrei avea o familie, avea o casă, avea tot ce şi-a dorit. Era
fericit!
Pentru
el, Miracolul de Crăciun s-a îndeplinit!
Etichete:
acasa de Chitimia Alexandra Adriana,
balerine gratioase,
bucurie imensa,
copii abandonati,
cristale de gheata,
lacrimi in ochi,
mare inspumata,
neaua pufoasa,
poveste de craciun,
trup firav
marți, 12 noiembrie 2013
luni, 23 septembrie 2013
Poezia "Stelelor"de Lucian Blaga
-argumentare-
Poezia "Stelelor" de Lucian Blaga este o opera ce apartine genului liric.
Eul liric apare in ipostaza de observator care contempla maretia stelelor. Acesta ne prezinta un cer plin de stele cu ajutorul elementelor planului cosmic: cer si stele, ce se impletesc armonios cu figurile de stil din text. Epitetele: flacari de ardoare; buze reci de gheata; mare de intuneric si personificarea: flacari de ardoare ca niste candele de jertfa, picteaza in fata noastra o lume intunecata,care in adancul sau ,un vis creste pe zi trece, facand stelele sa straluceasca, alungand intunericul acelui taram minunat.
Muzicalitatea este redata de rima si masura de silabe versificata.
Poezia "Stelelor" de Lucian Blaga este o opera ce apartine genului liric.
Eul liric apare in ipostaza de observator care contempla maretia stelelor. Acesta ne prezinta un cer plin de stele cu ajutorul elementelor planului cosmic: cer si stele, ce se impletesc armonios cu figurile de stil din text. Epitetele: flacari de ardoare; buze reci de gheata; mare de intuneric si personificarea: flacari de ardoare ca niste candele de jertfa, picteaza in fata noastra o lume intunecata,care in adancul sau ,un vis creste pe zi trece, facand stelele sa straluceasca, alungand intunericul acelui taram minunat.
Muzicalitatea este redata de rima si masura de silabe versificata.
Etichete:
ipostaza,
Lucian Blaga,
observator de Chitimia Adriana Alexandra.,
plan cosmic,
poezia Stelelor
Poezia "Tacerea" de Ion Pillat
-argumentare-
Poezia "Tacerea" de Ion Pilat, este o opera ce apartine genului liric.
Eul liric apare in ipostaza de observator care contempla tacerea satului. Epitetele: glas tare; luna plina si comparatia : satul doarme-n ca-ntr-un puf, accentueaza ideea de liniste pe care eul liric o asterne in noapte deasupra satului. Totul este negru si nemiscat cu exceptia lunii care lumineaza slab imprejurimile.
Muzicalitatea este redata de masura de 10-11 silabe si rima incrucisata.
Poezia "Tacerea" de Ion Pilat, este o opera ce apartine genului liric.
Eul liric apare in ipostaza de observator care contempla tacerea satului. Epitetele: glas tare; luna plina si comparatia : satul doarme-n ca-ntr-un puf, accentueaza ideea de liniste pe care eul liric o asterne in noapte deasupra satului. Totul este negru si nemiscat cu exceptia lunii care lumineaza slab imprejurimile.
Muzicalitatea este redata de masura de 10-11 silabe si rima incrucisata.
miercuri, 12 iunie 2013
sâmbătă, 8 iunie 2013
marți, 21 mai 2013
marți, 23 aprilie 2013
Argumentare
Poezia "Vine primavara" de Grete Tartler
Poezia "Vine primavara" de Grete Tartller este o opera literara ce apartine genului liric.
Eul liric ne apare in ipostaza de observator ce contempla transformarea banala a rechizitelor scolare. Limbajul rafinat artistic impresioneza prin impletirea delicata a figurilor de stil. Rechizitele ne sunt infatisate, prind viata sub forma unor pasari ce isi ia primul zbor prin intermediul metaforelor: "graurii- litere de alfabetar; lebedele-foi din abecedar; gastele-linie; norii-sugativele din ghiozdan".
Zgomotul, falafaitul ne este sugerat prin intermediul aliteratiei: "Randunica arata randurile printre nori". Folosirea enumeratiei scoate in evidenta asocierea dintre cele doua campuri lexicale: pasarile (cocorii,graurii, ciorile,lebedele, gastele) si rechizitele (echerul,ghiozdanul,litere,foile,linia si ascutitorile).
Muzicalitatea ne este redata prin intermediul elementelor de versificatie: rima imperecheata si masura de 10-12 silabe, variata.
Poezia "Vine primavara" de Grete Tartller este o opera literara ce apartine genului liric.
Eul liric ne apare in ipostaza de observator ce contempla transformarea banala a rechizitelor scolare. Limbajul rafinat artistic impresioneza prin impletirea delicata a figurilor de stil. Rechizitele ne sunt infatisate, prind viata sub forma unor pasari ce isi ia primul zbor prin intermediul metaforelor: "graurii- litere de alfabetar; lebedele-foi din abecedar; gastele-linie; norii-sugativele din ghiozdan".
Zgomotul, falafaitul ne este sugerat prin intermediul aliteratiei: "Randunica arata randurile printre nori". Folosirea enumeratiei scoate in evidenta asocierea dintre cele doua campuri lexicale: pasarile (cocorii,graurii, ciorile,lebedele, gastele) si rechizitele (echerul,ghiozdanul,litere,foile,linia si ascutitorile).
Muzicalitatea ne este redata prin intermediul elementelor de versificatie: rima imperecheata si masura de 10-12 silabe, variata.
Etichete:
aliteratie,
contempla de Chitimia Adriana Alexandra.,
de Grete Tartler,
enumeratie,
graurii,
lebede,
vine primavara
luni, 18 martie 2013
vineri, 15 martie 2013
Urare!
.
Sa va aduca primavara...
Mai mult timp sa iubiti
Pentru ca iubirea este secretul tineretii,
Mai mult timp sa radeti
Pentru ca rasul este muzica sufletului,
Mai mult timp sa cititi
Pentru ca cititul este sursa cunoasterii,
Mai mult timp sa plangeti
Pentru ca plansul este emotia unei inimi mari,
Mai mult timp sa ascultati
Pentru ca ascultarea este forta inteligentei,
Sa va faceti timp sa traiti
Pentru ca timpul trece si nu se mai intoarce
Niciodata!!!
Sa va aduca primavara...
Mai mult timp sa iubiti
Pentru ca iubirea este secretul tineretii,
Mai mult timp sa radeti
Pentru ca rasul este muzica sufletului,
Mai mult timp sa cititi
Pentru ca cititul este sursa cunoasterii,
Mai mult timp sa plangeti
Pentru ca plansul este emotia unei inimi mari,
Mai mult timp sa ascultati
Pentru ca ascultarea este forta inteligentei,
Sa va faceti timp sa traiti
Pentru ca timpul trece si nu se mai intoarce
Niciodata!!!
joi, 14 martie 2013
sâmbătă, 16 februarie 2013
Argumentare- Corbul şi vulpea-
-de Jean de La Fontaine-
Fabula este o specie a genului epic (atât în proză cât şi în versuri ) care satirizează defectele omeneşti cu scopul de a le îndrepta, fiind puse pe seama necuvântătoarelor.
"Corbul şi vulpea" este o fabulă deoarece întruneşte caracteristicile specifice acestei specii.
Partea narativă, unde ni se prezintă un corb ţanţoş, mândru, stând pe un ram, ce purta în plisc o bucată de caş înmiresmat. Cumătra vulpe, atrasă de mirosul caşului, începe a-l linguşi pe corb cu scopul de a-şi însuşi bucata de caş.
Morala, reiese din versurile: "-Linguşi-nu ştiai se pare/ -Trăiesc pe seama cui le dă crezare."
Personajele acestei fabule sunt animale sălbatice, care reprezintă tipologii diferite de oameni: vulpea -omul şiret, linguşitor iar corbul-omul credul, naiv, infatuat, îngâmfat. Întrucât personajele sunt necuvântătoare şi sunt înzestrate cu calităti ( defecte omeneşti), figura de bază este personificarea.
Prin argumentele prezentate, textul " Corbul şi vulpea" este o fabulă.
Fabula este o specie a genului epic (atât în proză cât şi în versuri ) care satirizează defectele omeneşti cu scopul de a le îndrepta, fiind puse pe seama necuvântătoarelor.
"Corbul şi vulpea" este o fabulă deoarece întruneşte caracteristicile specifice acestei specii.
Partea narativă, unde ni se prezintă un corb ţanţoş, mândru, stând pe un ram, ce purta în plisc o bucată de caş înmiresmat. Cumătra vulpe, atrasă de mirosul caşului, începe a-l linguşi pe corb cu scopul de a-şi însuşi bucata de caş.
Morala, reiese din versurile: "-Linguşi-nu ştiai se pare/ -Trăiesc pe seama cui le dă crezare."
Personajele acestei fabule sunt animale sălbatice, care reprezintă tipologii diferite de oameni: vulpea -omul şiret, linguşitor iar corbul-omul credul, naiv, infatuat, îngâmfat. Întrucât personajele sunt necuvântătoare şi sunt înzestrate cu calităti ( defecte omeneşti), figura de bază este personificarea.
Prin argumentele prezentate, textul " Corbul şi vulpea" este o fabulă.
joi, 7 februarie 2013
Iarna în sat!
Iubesc satul bunicilor, mai ales iarna, deoarece mă pot da cu săniuţa pe dealurile acoperite de omăt, să mă joc cu prietenii mei şi să facem oameni de zăpadă.Toate aceste acţiuni îmi marchează copilăria în mod plăcut, făcându-mă să-mi amintesc de toate zilele ei.
Adoram zilele când ninsoarea cumsecade luneca din cer uşor pe pământ, acoperindu-l cu un strat nou de omăt. Întotdeauna erau zile frumoase, vesele şi pline de armonie. Într-o seară, stăteam pe un scăunel la gura sobei, beam ceai cu miere şi mâncam nuci, strânse de toamna în podul bunicilor, lângă fereastră si admiram valsul fulgilor de nea ce se jucau prin aer. Totul era parca desprins dintr-un basm fermecat. Am stat acolo minute în şir, vrăjită de zburdalnicele steluţe argintii, iar când am vrut să mă ridic, am zărit o lumină cenuşie izvorând din întuneric.Un şuierat aspru s-a auzit pe la geam, iar fulgii de zăpadă au început să se învârtească la fel ca nişte copii prinşi într-un cerc. Îşi făcuse apariţia viscolul, însoţit de fratele mai mic, crivăţul care a început să picteze flori de gheaţă pe geamuri. Pătura de omăt, ce adineauri era întinsă în curtea bunicilor, acoperind straturile cu ghiocei ţinându-le de cald până în primăvară, începea să fie ridicată de colţuri sub rafalele nemiloase ale viscolului. Priveam neputincioasă cum ninsoarea cumsecade de mai devreme se transformase brusc în valuri albe de zăpadă, purtate fără milă de viscolul necruţător. Trosnetul lemnelor din sobă, şi căldura ce învăluia camera m-au făcut să tresar şi mă bucur că mă aflam în casă pe o aşa vreme.Am început să mă gândesc cu bucurie la a doua zi, de dimineaţă, când urma să mă întalnesc cu prietenii la săniuş. Zăpada era acum mult mai mare, iar noi puteam să ne bucurăm de ea din plin.
De aceea îndrăgesc foarte mult iarna şi o primesc cu braţele deschise atunci când işi face simţită prezenţa prin căderea primilor fulgi de nea.
Chiţimia Adriana Alexandra.
Adoram zilele când ninsoarea cumsecade luneca din cer uşor pe pământ, acoperindu-l cu un strat nou de omăt. Întotdeauna erau zile frumoase, vesele şi pline de armonie. Într-o seară, stăteam pe un scăunel la gura sobei, beam ceai cu miere şi mâncam nuci, strânse de toamna în podul bunicilor, lângă fereastră si admiram valsul fulgilor de nea ce se jucau prin aer. Totul era parca desprins dintr-un basm fermecat. Am stat acolo minute în şir, vrăjită de zburdalnicele steluţe argintii, iar când am vrut să mă ridic, am zărit o lumină cenuşie izvorând din întuneric.Un şuierat aspru s-a auzit pe la geam, iar fulgii de zăpadă au început să se învârtească la fel ca nişte copii prinşi într-un cerc. Îşi făcuse apariţia viscolul, însoţit de fratele mai mic, crivăţul care a început să picteze flori de gheaţă pe geamuri. Pătura de omăt, ce adineauri era întinsă în curtea bunicilor, acoperind straturile cu ghiocei ţinându-le de cald până în primăvară, începea să fie ridicată de colţuri sub rafalele nemiloase ale viscolului. Priveam neputincioasă cum ninsoarea cumsecade de mai devreme se transformase brusc în valuri albe de zăpadă, purtate fără milă de viscolul necruţător. Trosnetul lemnelor din sobă, şi căldura ce învăluia camera m-au făcut să tresar şi mă bucur că mă aflam în casă pe o aşa vreme.Am început să mă gândesc cu bucurie la a doua zi, de dimineaţă, când urma să mă întalnesc cu prietenii la săniuş. Zăpada era acum mult mai mare, iar noi puteam să ne bucurăm de ea din plin.
De aceea îndrăgesc foarte mult iarna şi o primesc cu braţele deschise atunci când işi face simţită prezenţa prin căderea primilor fulgi de nea.
Chiţimia Adriana Alexandra.
miercuri, 23 ianuarie 2013
" VIS ALB" -OTILIA CAZIMIR
-argumentare-
Poezia "Vis alb", de Otilia Cazimir, este o opera literara ce apartine genului liric.
Eul liric apare in ipostaza de observator care contempla frumusetea peisajului de iarna. El creioneaza cu ajutorul planului cosmic: cer, soare, vazduh, zori dar si cu ajutorul elementelor planului terestru: mare, gheata, ursi, foci, intinderea acoperita de covoare de zapada care stralucesc in dantela aurorii boreale. Figurile de stil accentueaza minunatul cer care desfasoara culorile spectrale peste blocurile de gheata plutitoare.
Epitetele: "cer de opal; culorile spectrale; fantasticul nord; apa albastra", dar si personificarile: "blocuri plutitoare; foc de spirit; apa calma", ne arata linistea care se afla in jur. Eul liric este impresionat de stralucirea peisajului tacut. El observa cativa ursi albi de vata si cateva foci mari de glod care schimba formele peisajului.
Muzicalitatea este redata de rima variata si de masura de 10-11 silabe.
Poezia "Vis alb", de Otilia Cazimir, este o opera literara ce apartine genului liric.
Eul liric apare in ipostaza de observator care contempla frumusetea peisajului de iarna. El creioneaza cu ajutorul planului cosmic: cer, soare, vazduh, zori dar si cu ajutorul elementelor planului terestru: mare, gheata, ursi, foci, intinderea acoperita de covoare de zapada care stralucesc in dantela aurorii boreale. Figurile de stil accentueaza minunatul cer care desfasoara culorile spectrale peste blocurile de gheata plutitoare.
Epitetele: "cer de opal; culorile spectrale; fantasticul nord; apa albastra", dar si personificarile: "blocuri plutitoare; foc de spirit; apa calma", ne arata linistea care se afla in jur. Eul liric este impresionat de stralucirea peisajului tacut. El observa cativa ursi albi de vata si cateva foci mari de glod care schimba formele peisajului.
Muzicalitatea este redata de rima variata si de masura de 10-11 silabe.
COMPUNERE S. F.
-o altfel de compunere, pentru ora de fizica-
Totul a inceput cand o echipa de cerecetatori de la N. A. S. A. au plecat spre Planeta Marte, pentru a lua niste probe de roci.
Pe drum, datorita unui camp magnetic, naveta a deviat de la traseu, ducandu-i pe o planeta ciudata.Iesind din naveta, cercetatorii au observat ca cerul era stralucitor si plin de culori, asemenea unui fenomen optic.Deoarece li s-a facut frig, acestia au dorit sa-si faca un ceai, insa atunci cand apa a inceput sa fiarba, ei au observat ca in loc sa scoata aburi aceasta a inghetat. Au constatat ca se intampla un fenomen ciudat. Dintr-o data, pietrele s-au pus in miscare fata de naveta lor, de parca incepusera sa prinda viata. Ei au mai descoperit pe acea planeta o planta ciudata, uriasa, care statea inerta in bataia rafalelor de vant. De nicaieri, s-a pornit o furtuna cu descarcari electrice, iar ionii pozitivi si negativi au activat sistemele de comanda ale navetei, care ulterior nu mai raspundea niciunei comenzi.Astfel, cercetatorii au reusit sa se puna din nou in miscare, cautandu-si drumul spre casa.
Fiind o planeta nedescoperita de nimeni pana atunci, ei i-au dat numele de Strana Pioneta, adica Planeta Ciudata, gandindu-se la toate lucrurile ciudate care s-au intamplat acolo.
Totul a inceput cand o echipa de cerecetatori de la N. A. S. A. au plecat spre Planeta Marte, pentru a lua niste probe de roci.
Pe drum, datorita unui camp magnetic, naveta a deviat de la traseu, ducandu-i pe o planeta ciudata.Iesind din naveta, cercetatorii au observat ca cerul era stralucitor si plin de culori, asemenea unui fenomen optic.Deoarece li s-a facut frig, acestia au dorit sa-si faca un ceai, insa atunci cand apa a inceput sa fiarba, ei au observat ca in loc sa scoata aburi aceasta a inghetat. Au constatat ca se intampla un fenomen ciudat. Dintr-o data, pietrele s-au pus in miscare fata de naveta lor, de parca incepusera sa prinda viata. Ei au mai descoperit pe acea planeta o planta ciudata, uriasa, care statea inerta in bataia rafalelor de vant. De nicaieri, s-a pornit o furtuna cu descarcari electrice, iar ionii pozitivi si negativi au activat sistemele de comanda ale navetei, care ulterior nu mai raspundea niciunei comenzi.Astfel, cercetatorii au reusit sa se puna din nou in miscare, cautandu-si drumul spre casa.
Fiind o planeta nedescoperita de nimeni pana atunci, ei i-au dat numele de Strana Pioneta, adica Planeta Ciudata, gandindu-se la toate lucrurile ciudate care s-au intamplat acolo.
Etichete:
cercetatori N.A.S.A.,
compunere s. f.,
elemente din fizica,
fenomen optic,
ioni pozitivi,
naveta spatiala,
planeta cidata de Chitimia Adriana Alexandra.
sâmbătă, 19 ianuarie 2013
"Lacul"-Mihai Eminescu!
Etichete:
lacul,
luna,
Mihai Eminescu,
noaptea,
nuferi,
padure inverzita de Chitimia Adriana Alexandra.
vineri, 11 ianuarie 2013
Copilaria -un album in imagini si zambete
Copilaria!!! Oh, ce cuvant minunat!
Imi amintesc de zilele cand zburdam vesela, umpland aerul de rasete de copil si bucurie nemarginita, de verile cand ma urcam in copaci cu fratele meu numai ca sa iau cirese si de noptile linistite cand bunicul imi spunea povesti despre marii regi ai istoriei imbatranite.
Toate acestea se scurg prin raul timpului la vale, lasand in urma amintiri nemuritoare, ce vor dainui vesnic. Copilaria mea se deruleaza asemenea filelor delicate ale unei pelicule in care Zeitele Anotimpuri au vegheat asupra mea si a fratelui meu.
Primavara, cand cantau pasarelele, iar noi stateam in casa, ascunzandu-ne de frigul care se simtea in aer, parintii faceau pregatirile pentru curatenia de primavara. Si acum imi amintesc cum maturam cu atata voiosie prin curtea bunicilor, in timp ce bunicul si bunica faceau treburile prin casa.
De Pasti coloram ousoare in diferite culori, facem sarmalute cu orez, carnita si multe alte condimente pe care le savuram pe deplin si ne pregatim de slujba de la biserica. Noi, imbracati in haine nou-noute si pregatiti de Invierea Domnului, incercam sa fim cuminti, ca Iepurasul de Paste sa ne aduca multe cadouri si dulciuri.
Vara, cand toti copii se bucurau ca vine vacanta, iar scoala se termina pentru trei luni, noi ne petreceam aceasta "recreere" la casa bunicilor. Adoram compania prietenilor nostrii, cu care mergeam sa ne cataram pe "muntii" de pamant, ne dadeam pe alunecusul noroios, murdarindu-ne ca niste purcelusi spre disperarea parintilor. Apoi ne ascundeam in casa noastra formata din crengi de copaci, verdeata si un soi ciudat de pomi care nu aveau trunchi, dupa care mergeam la rau si pescuiam pesti, raci si broscute. Mie, personal, imi plac traditiile legate de satul bunicilor. In vacante de vara, pe data de 15 august are loc nedeia de Sfanta Maria. Tot satul se pregateste de sarbatoare, in toate casele se simte mirosul de bucate alese si cozonaci, iar din fiecare locuinta membrii familiei merg la biserica pentru slujba de pomenire. Topaiam de nerabdare pe langa bunica, atunci cand pregatea cosul cu bunatati pentru a merge la biserica. Dupa-amiaza incep sa soseasca rudele, invitatii si prietenii pe la toate casele. Asteptam cu bucurie-n suflet sosirea verisorilor mei, ca se ne dam drumul la imaginatie si sa ne apucam de trasnai. Aceste momente le pastrez intr-o cutiuta a amintirilor, pe care o mai deschid din cand in cand.
In tot acest timp,anii vietii se scurgeau, noi devenind destul de mari ca sa mergem la scoala. Scoala, oare ce inseamna acest cuvant? Pe parcurs am aflat ca acest cuvant inseamna modalitatea de a-ti face prieteni noi, de a invata lucruri noi, dar mai ales, de a deschide poarta sufletului pentru oameni noi , care, mai tarziu, ar putea sa ne devina mentori. Ei te sprijina, te invata, te corecteaza, te formeaza ca pentru mai tarziu sa poti face fata unor noi provocari ce pot fi grele sau usoare, insa un lucru e sigur: orice ai face ei vor respecta decizia ta.
Prietenii adevarati intotdeauna vor fi alaturi de tine. Atunci cand esti trist, te inveselesc si incearca sa te amuze prin diferite metode. Nu conteaza cat de mult timp va trece de cand i-ai cunoscut, copilaria ii va pastra intr-un loc in care nu vei uita niciodata de ei, si anume inima ta.
Imi aminteam de zilele cand luam o nota proasta, iar ei incercau sa ma consoleze, spunand ca o pot indrepta, deoarece ei stiau ca daca vreau sa fac ceva, cu multa vointa puteam sa-mi depasesc limitele, facand acel lucru.
Toamna ne pregatim de un an nou scolar, cumparand rechizite si hainute noi. La inceputul ei, atunci cand frunzele se vestejesc si cad infrante de vantul rece si amenintator, scoala ne primeste cu portile larg deschise, intampinindu-ne cu bucuria ei, vazand atatia scolari si scolarite veseli si zburdalnici care au ghiozdanelul in spate si un buchetel de flori in mana. Langa ei, parintii lor ii tin de manuta, parca mai emotionati decat copii, retraind prima lor zi de scoala.
Iarna cand totul era alb, imaculat si ascuns sub campul de zapada, noi, zbanghii si voiosi alergam, bombardandu-ne cu zapada si imaganandu-ne ca ne aflam pe taramul ghetii, iar Regina iernii ne priveste de sus, presarand praf alb, magic, macinat din margaritarele mici, plapande, dar reci. Totul era miraculos si mirific, chiar si atunci cand intram in casa, plini de zapada, umpland covorul de nea, iar mama, cu blandetea ei, ne dojenea ca nu ne-am scuturat la usa. Cand bunicuta noastra draga ne incalzea piciorusele micute si inghetate, imbratisandu-ne duios, noi ne bucuram de afectiunea de care dadea dovada.
Craciunul este cea mai frumoasa perioada din an, deoarece ne adunam cu totii, si mosici si parinti si bunici, pentru a taia porcul, crescut de la an la an de catre bunicuti. In timp ce adultii se ocupau afara de "Ghita", eu si fratele meu imbracam pomul de iarna intr-o mantie multicolora si stralucitoare, formata din globulete si beteala. In Ajunul Craciunului mergeam la colindat pe la toate casele si primeam colaci si bomboane. Cand ne intorceam acasa, gaseam sub bradul de Craciun cadourile lasate de Mosul grabit, care voia sa ajunga pe la toti copii.
Copilaria este o lume a visarii, a sperantelor, a bucuriei, ce niciodata nu va apune pentru mine.Cat voi trai pe lumea asta, acest taram de vis imi va reaminti peste ani si ani ca si eu am fost copil, ca am facut trasnai si mai stiu ca sufletul meu de copil va exista mereu in adultul ce voi deveni.
Chitimia Adriana Alexandra, clasa a -6-a.
Etichete:
beteala,
biserica,
colindat,
copilaria,
Craciun,
file de poveste,
globulete,
lume a visarii de Chitimia Adriana Alexandra.
joi, 10 ianuarie 2013
Poze facute in drum spre Timisoara!
Etichete:
apa cristalina,
calatorie de Chitimia Adriana Alexandra.,
drum intins,
tunelul Baba,
zapada
miercuri, 5 decembrie 2012
-PICTURA-
Etichete:
acuarele tempera de Chitimia Adriana Alexandra.,
floarea soarelui,
semnificatia galbenului
Abonați-vă la:
Postări (Atom)