5-6-2012
Drobeta Turnu Severin
Draga mea Victoria,
Astazi este o zi oarecare.Ma gandesc la tine.
Inca imi amintesc ce bine ne distram impreuna la gradinita si faceam farse copiilor.Desi eram micute,ne comportam ca niste clowni.Eram cele doua strengarite din grupul doamnei educatoare Lolea Lina.La prima serbare am uitat versurile la o poezie si am inceput sa plang,dar tu m-ai incurajat si am trecut peste acea intamplare ,spunand poezia toata fara sa ma incurc.Tu m-ai invatat sa tin pieptis copiilor care mai faceau glume pe seama mea,si sa nu mai fiu atat de emotiva.Victoria,tu m-ai facut ce sunt astazi si pentru asta iti multumesc din tot sufletul.Mai facut sa am incredere in mine si m-ai sprijinit mereu.
La saisprezece ani,parca a cazut cerul pe mine cand mi-ai spus ca te muti.In ultima zi petrecuta impreuna ,ne-am propus sa facem cel mai nebunesc lucru de pe lista noastra ,si anume sa ne dam cu rolele pe panta de zece metri din spatele blocului meu.Am pornit in jos impreuna ,tinandu-ne de mana.Eu era sa cad ,dar m-ai tinut strans si-ai reusit sa ma tragi inapoi. Acea zi a fost minunata ,dar adoua zi am plans amarnic dupa tine.
Imi este dor de tine .
Sa-mi scrii!
Te imbratisez cu drag,Adriana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu