POVESTE DE CRACIUN

             
                       
                       
                   
               Atunci când un copil se naşte, este primit cu braţele deschise de către familia sa. Este ingrijit, crescut si protejat, necunoscând răul ce domină în afara casei lui.

            Însă nu toţi sunt norocoşi...Cei mai mulţi copilaşi sunt abandonaţi din cauza neajunsurilor de acasă, viaţa lor terminându-se rapid. Nu şi în cazul lui Andrei. De mic fusese abandonat, însă speranţa lui de a găsi o familie nu murise. Era un baieţel cârlionţat, scund si slab, putând să citeşti tristeţea in micii lui ochi albaştrii şi adânci ca marea înspumată. Micuţul era imbrăcat într-o pereche de pantaloni și o bluziţa zdrenţuită. În fiecare zi umbla desculţ prin întreg oraşul, căutând o speranţă, o şansă care să-i schimbe viaţa. Însă toţi oamenii treceau pe lângă el, împrăştiind energie negativă.

            Se apropia Crăciunul, zilele fiind din ce în ce mai reci şi crunte cu Andrei. Crivăţul îi suflă cu putere în faţă, înroşindu-i obrăjorii. Din văzduh cădeau mici cristale de gheaţă, dansând ca nişte balerine graţioase căzând pe trotuarul acoperit de o plapumă albă de zăpadă şi pe umerii mici ai băieţelului. Era seara Ajunului Crăciunului. El se plimba pe una din străzile liniştite, acoperite de neaua pufoasă, privind casele ce păreau nişte fantasme albe, acoperite în totalitate de omăt. Privea trist spre ele. Îşi dorea şi el o locuinţă ca acelea. Mutându-şi privirea spre fereastra unei case, acesta a văzut un brad înalt ca un uriaş, imbrăcat cu multe globuleţe si betele colorate, sub el stând o grămadă de cadouri împachetate în hârtii colorate şi panglici roşii. Lângă acel brad, într-un fotoliu crem de piele, stătea un băieţel în braţele mamei sale, râzând fericit, ascultând fascinat povestioarele de Crăciun ce datau încă din timpul străbunicilor. Privind acest moment emoţionant, Andrei a început să plângă, fugind într-un loc mai îndepărtat, rezemându-se de unul din pereţii unui bloc. Lacrimile  îi deschideau rana sufletului, adâncind-o din ce în ce mai mult. Tot ce îşi dorea el era să aibă o familie care să-l iubească şi să-l răsfeţe, să-i spună poveşti de adormit înainte de culcare, să-l certe dacă greşeşte şi să-i arate ce e bine şi ce e rău. A privit în sus spre cerul înstelat, amintindu-şi o povestioară pe care i-o spusese o fetiţa care îi împărtăşea aceeaşi soartă. Se spunea că în fiecare an de Crăciun, un Moşuleţ le aducea noaptea copiilor cuminţi cadoul dorit, după care pleca înainte ca dimineaţa să apară. Micuţul Andrei şi-a încrucişat degetele, şi privind spre cer cu lacrimi în ochi, şi-a zis:

,, Dragă Moşule, am auzit despre tine multe lucruri bune. Tu împarţi bucurie de Crăciun în casele oamenilor şi le aduci cadouri copiilor cuminţi. Am şi eu o mică dorinţă: vreau o familie care să aibă grijă de mine. Vreau o casă în care să locuiesc fericit lângă mama, tatăl şi surioara pe care mi-am dorit-o întotdeauna. Vreau să fiu fericit!”

Şi spunând acestea, a închis ochii şi a început să aştepte. Şi-a aşteptat în linişte mult timp, până când nu şi-a mai simţit corpul.

Întâmplarea face ca o doamnă să treacă pe acolo în drum spre casa ei. Văzându-l pe micuţ, inima acesteia s-a înduioşat pe loc, simţind un sentiment de protecţie asupra copilaşului ce dormea pe zăpadă. ,,Bietul de el!” şi-a spus aceasta în gând. I-a atins uşor mâna, retrăgând-o imediat. Pielea îi era rece ca gheaţa. Fără să aibă vreo îndoială, doamna i-a ridicat trupul micuţ şi firav al lui Andrei, plecând cu el spre casa sa. A străbătut în mare grabă drumul spre locuinţa ei, intrând cu repeziciune în camera fetiţei sale, Ana. Imediat l-a aşezat în pătuţul mic, dar comod, înfofolindu-l cu o plapumă pufoasă şi călduroasă.

-Odihneşte-te, micuţule! Voi fi aici când te vei trezi.

Auzind zgomote,  Ana s-a trezit imediat, întrebând-o pe mama sa:

-Mamă, a venit Moşul?

-Da, draga mea. Ţi-a adus cadoul dorit!Un frăţior!

-Ce frumos e, mami!

-Știu, știu! Acum, culcă-te la loc!

 i la loc.are îi împărtăşea acei După ceva timp, ochişorii lui Andrei s-au deschis, uitându-se cu atenţie la îngerul ce o veghea.

-Nu-ţi fie frică, micuţule! Acum eşti în siguranţă!

-Mi s-a îndeplinit dorinţa! a spus băieţelul plin de fericire.Mi-am dorit o familie şi am primit-o.

În sufleţelul micuţului băieţel, sentimentul de singurătate a fost îndepărtat, făcându-şi loc o imensă bucurie. Andrei avea o familie, avea o casă, avea tot ce şi-a dorit. Era fericit!

                        Pentru el, Miracolul de Crăciun s-a îndeplinit!