Intr-o zi cu nori cenusii pe cer ,Andrei se intorcea grabit de la scoala.Fulgerele au inceput sa brazdeze cerul iar tunetele innabusite se auzeau din toate partile.
Andrei mergea din ce in ce mai repede.Parca i-ar fi fost frica de ceva.Vazduhul parca exploda si se napustea deasupra lui Andrei.Norii albi ,frumosi si veseli fusesera exilati din imparatia cerului. Dintr-o data ,o ploaie torentiala pornise ,facandu-se alb si ceata peste tot.Baiatul s-a ascuns in scara unui bloc si privea picaturile de apa cum cadeau pe pamant si umezeau locul unde se asezau.Picaturile de ploaie erau cristaline si proaspete.Parca ar fi fost lacrimile lui Iisus Hristos.Potolindu-se putin ploaia,el aluat-o la fuga spre casa,panicat sa nu i se intample ceva.Cand a juns acasa,ii batea inima foarte tare.Mama lui i-a povestit ca in momente ca acestea trebuie sa ramana calm.
Panica nu este buna.Ea ne poate traumatiza pe viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu