miercuri, 23 ianuarie 2013

" VIS ALB" -OTILIA CAZIMIR

                       -argumentare-
    
     Poezia "Vis alb", de Otilia Cazimir, este o opera literara ce apartine genului liric.
     Eul liric apare in ipostaza de observator care contempla frumusetea peisajului de iarna. El creioneaza cu ajutorul planului cosmic: cer, soare, vazduh, zori dar si cu ajutorul elementelor planului terestru: mare, gheata, ursi, foci, intinderea acoperita de covoare de zapada care stralucesc in dantela aurorii boreale. Figurile de stil accentueaza minunatul cer care desfasoara culorile spectrale peste blocurile de gheata plutitoare.
     Epitetele: "cer de opal; culorile spectrale; fantasticul nord; apa albastra", dar si personificarile: "blocuri plutitoare; foc de spirit; apa calma", ne arata linistea care se afla in jur. Eul liric este impresionat de stralucirea peisajului tacut. El observa cativa ursi albi de vata si cateva foci mari de glod care schimba formele peisajului.
     Muzicalitatea este redata de rima variata si de masura de 10-11 silabe.

COMPUNERE S. F.

          -o altfel de compunere, pentru ora de fizica-

    Totul a inceput cand o echipa de cerecetatori de la N. A. S. A. au plecat spre Planeta Marte, pentru a lua niste probe de roci.
    Pe drum, datorita unui camp magnetic, naveta a deviat de la traseu, ducandu-i pe o planeta ciudata.Iesind din naveta, cercetatorii au observat ca cerul era stralucitor si plin de culori, asemenea unui fenomen optic.Deoarece li s-a facut frig, acestia au dorit sa-si faca un ceai, insa atunci cand apa a inceput sa fiarba, ei au observat ca in loc sa scoata aburi aceasta a inghetat. Au constatat ca se intampla un fenomen ciudat. Dintr-o data, pietrele s-au pus in miscare fata de naveta lor, de parca incepusera sa prinda viata. Ei au mai descoperit pe acea planeta o planta ciudata, uriasa, care statea inerta in bataia rafalelor de vant. De nicaieri, s-a pornit o furtuna cu descarcari electrice, iar ionii pozitivi si negativi au activat sistemele de comanda ale navetei, care ulterior nu mai raspundea niciunei comenzi.Astfel, cercetatorii au reusit sa se puna din nou in miscare, cautandu-si drumul spre casa.
     Fiind o planeta nedescoperita de nimeni pana atunci, ei i-au dat numele de Strana Pioneta, adica Planeta Ciudata, gandindu-se la toate lucrurile ciudate care s-au intamplat acolo.

sâmbătă, 19 ianuarie 2013

"Lacul"-Mihai Eminescu!

    -pictura inspirata dupa poezia marelui poet...
                
                                   

vineri, 11 ianuarie 2013

Copilaria -un album in imagini si zambete

           
                       Copilaria!!! Oh, ce cuvant minunat!
                       Imi amintesc de zilele cand zburdam vesela, umpland aerul de rasete de copil si bucurie nemarginita, de verile cand ma urcam in copaci cu fratele meu numai ca sa iau cirese si de noptile linistite cand bunicul imi spunea povesti despre marii regi ai istoriei imbatranite.
                       Toate acestea se scurg prin raul timpului la vale, lasand in urma amintiri nemuritoare, ce vor dainui vesnic. Copilaria mea se deruleaza asemenea filelor delicate ale unei pelicule in care Zeitele Anotimpuri au vegheat asupra mea si a fratelui meu.
                      Primavara, cand cantau pasarelele, iar noi stateam in casa, ascunzandu-ne de frigul care se simtea in aer, parintii faceau pregatirile pentru curatenia de primavara. Si acum imi amintesc cum maturam cu atata voiosie prin curtea bunicilor, in timp ce bunicul si bunica faceau treburile prin casa.
                      De Pasti coloram ousoare in diferite culori, facem sarmalute cu orez, carnita si multe alte condimente pe care le savuram pe deplin si ne pregatim de slujba de la biserica. Noi, imbracati in haine nou-noute si pregatiti de Invierea Domnului, incercam sa fim cuminti, ca Iepurasul de Paste sa ne aduca multe cadouri si dulciuri.                
                      Vara, cand toti copii se bucurau ca vine vacanta, iar scoala se termina pentru trei luni, noi ne petreceam aceasta "recreere" la casa bunicilor. Adoram compania prietenilor nostrii, cu care mergeam sa ne cataram pe "muntii" de pamant, ne dadeam pe alunecusul noroios, murdarindu-ne ca niste purcelusi  spre disperarea parintilor. Apoi ne ascundeam in casa noastra formata din crengi de copaci, verdeata si un soi ciudat de pomi care nu aveau trunchi, dupa care mergeam la rau si pescuiam pesti, raci si broscute. Mie, personal,  imi plac traditiile legate de satul bunicilor. In vacante de vara, pe data de 15 august are loc nedeia de Sfanta Maria. Tot satul se pregateste de sarbatoare, in toate casele se simte mirosul de bucate alese si cozonaci, iar din fiecare locuinta membrii familiei merg la biserica pentru slujba de pomenire. Topaiam de nerabdare pe langa bunica, atunci cand pregatea cosul cu bunatati pentru a merge la biserica. Dupa-amiaza incep sa soseasca rudele, invitatii si prietenii pe la toate casele. Asteptam cu bucurie-n suflet sosirea verisorilor mei, ca se ne dam drumul la imaginatie si sa ne apucam de trasnai. Aceste momente le pastrez intr-o cutiuta a amintirilor, pe care o mai deschid din cand in cand.
                      In tot acest timp,anii vietii se scurgeau, noi devenind destul de mari ca sa mergem la scoala. Scoala, oare ce inseamna acest cuvant? Pe parcurs am aflat ca acest cuvant inseamna modalitatea de a-ti face prieteni noi, de a invata lucruri noi, dar mai ales, de a deschide poarta sufletului pentru oameni noi , care, mai tarziu, ar putea sa ne devina mentori. Ei te sprijina, te invata, te corecteaza, te formeaza ca pentru mai tarziu sa poti face fata unor noi provocari ce pot fi grele sau usoare, insa un lucru e sigur: orice ai face ei vor respecta decizia ta.
                     Prietenii adevarati intotdeauna vor fi alaturi de tine. Atunci cand esti trist, te inveselesc si incearca sa te amuze prin diferite metode. Nu conteaza cat de mult timp va trece de cand i-ai cunoscut, copilaria ii va pastra intr-un loc in care nu vei uita niciodata de ei, si anume inima ta.                  
                     Imi aminteam de zilele cand luam o nota proasta, iar ei incercau sa ma consoleze, spunand ca o pot indrepta, deoarece ei stiau ca daca vreau sa fac ceva, cu multa vointa puteam sa-mi depasesc limitele, facand acel lucru.
                     Toamna ne pregatim de un an nou scolar, cumparand rechizite si hainute noi. La inceputul ei, atunci cand frunzele se vestejesc si cad infrante de vantul rece si amenintator, scoala ne primeste cu portile larg deschise, intampinindu-ne cu bucuria ei, vazand atatia scolari si scolarite veseli si zburdalnici care au ghiozdanelul in spate si un buchetel de flori in mana. Langa ei, parintii lor ii tin de manuta, parca mai emotionati decat copii, retraind prima lor zi de scoala.
                    Iarna cand totul era alb, imaculat si ascuns sub campul de zapada, noi, zbanghii si voiosi alergam, bombardandu-ne cu zapada si imaganandu-ne ca ne aflam pe taramul ghetii, iar Regina iernii ne priveste de sus, presarand praf alb, magic, macinat din margaritarele mici, plapande, dar reci. Totul era miraculos si mirific, chiar si atunci cand intram in casa, plini de zapada, umpland covorul de nea, iar mama,  cu blandetea ei,  ne dojenea ca nu ne-am scuturat la usa. Cand bunicuta noastra draga ne incalzea piciorusele micute si inghetate, imbratisandu-ne duios, noi ne bucuram de afectiunea de care dadea dovada.
                  Craciunul este cea mai frumoasa perioada din an, deoarece ne adunam cu totii, si mosici si parinti si bunici, pentru a taia porcul, crescut de la an la an de catre bunicuti. In timp ce adultii se ocupau afara de "Ghita", eu si fratele meu imbracam pomul de iarna intr-o mantie multicolora si stralucitoare, formata din globulete si beteala. In Ajunul Craciunului mergeam la colindat pe la toate casele si primeam colaci si bomboane. Cand ne intorceam acasa, gaseam sub bradul de Craciun cadourile lasate de Mosul grabit, care voia sa ajunga pe la toti copii.  
                  Copilaria este o lume a visarii, a sperantelor, a bucuriei, ce niciodata nu va apune pentru mine.Cat voi trai pe lumea asta, acest taram de vis imi va reaminti peste ani si ani ca si eu am fost copil, ca am facut trasnai si mai stiu ca sufletul meu de copil va exista mereu in adultul ce voi deveni.
                                Chitimia Adriana Alexandra, clasa a -6-a.

joi, 10 ianuarie 2013

Poze facute in drum spre Timisoara!

         -4 ianuarie 2013-       








      
      ....peisaje de vis!!!!